Ea este realizata de o singura persoana si cu o viteza destul de mare, insa este un zidar care respecta caramida.

Iata si cum arata acelasi tip de caramida pus in opera de un zidar care se bazeaza pe principiul “ce conteaza cum arata, ca oricum se tencuieste”.

Diferentele de ordin estetic sunt atat de mari si evidente incat nu vreau sa le comentez. As vrea insa sa atrag atentia ca o zidarie atat de prost executata poate reduce semnificativ eficienta zidului, atat din punct de vedere termic, cat si al rezistentei si al sigurantei in caz de seism, pentru ca imi vine greu sa cred ca un zidar care a asezat caramida asa cum arata in fotografiile 3 si 4 si care a uitat (sau nu a vrut/stiut) sa bage mortar intre caramizi, a avut de fapt grija sa aseze elemente de armare din doua in doua sau macar din trei in trei randuri de caramida. Iar pe considerentul “se astupa la tencuiala” putem merge mai departe la celelalte maxime de santier “o tencuiala stramba se scoate din tinci sau glet” …apoi “un glet dat prost se scoate din slefuit” …mai departe “un slefuit prost se scoate din var” si, la final, “daca n-a iesit bine nici la var, asezam mobila pe peretele ala”.

Am prieteni care si-au construit case si care mi-au solicitat ajutorul cand au ajuns la acest capitol. Am stat langa zidari ore intregi sa le explic cum as vrea eu, ca reprezentant al beneficiarului, sa fie zidita caramida, asa cum de fapt este aratat si explicat si in pliantele producatorilor, insa cand m-am intors in cateva zile, prin 50% din ziduri puteai vedea lumina de afara, cat despre aspect…

Nu stiu daca e bine sau rau sa puneti un mare accent pe astfel de lucruri, eu unul pun, insa ceea ce nu pot sa inteleg este cum se face ca un lucru ca ziditul, care este prezentat ca fiind asa de simplu si frumos de catre constructori, poate fi executat uneori atat de prost si cu atata nepasare!

Am fost neplacut surprins sa vad ca pe unele dintre profilele de ghidaj – despre care mi s-a spus ca sunt inoxidabile, pentru ca sunt din aluminiu  – a inceput sa apara rugina.

Mai mult decat atat, peretii sunt patati cu mici puncte de rugina din loc in loc. Mai intai am crezut ca este vorba de sarma de cofraj, care n-a fost taiata foarte scurt si scoate rugina prin tencuiala, insa am constatat ca si pe peretii din interior, ziditi din caramida, au aparut puncte de rugina. Razuind petele, am observat ca rugina este doar la suprafata si este cauzata de mici aschii metalice. Provenienta lor nu am reusit s-o descoperim, insa varianta cea mai probabila este aceea ca aschiile metalice provin din masina de tencuit (care era noua) pentru ca in material este imposibil sa fi existat.

Un alt minus al tencuielii pe baza de ipsos este acela ca in conditii de umezeala isi pierde duritatea, astfel ca daca este atinsa cu obiecte dure se degradeaza foarte repede.

Daca va necesita si doua maini de glet pentru un perete perfect, eu unul incep sa nu-i mai gasesc avantaje…

In imagine vedeti un exemplu clar de ceea ce se intampla atunci cand constructorul trateaza cu lejeritate problema rumegusului, pe principiul “daca nu este aici beneficiarul merge si asa”. Altfel nu pot sa-mi imaginez cum sa ignori atat sfatul dirigintelui de santier cat si rugamintea beneficiarului de a avea grija la acest aspect. Acum imi pare rau ca n-am tratat problema cu mult mai mare strictete insa nu-mi imaginam ca rumegusul poate sectiona in acest fel un stalp.

Atentie insa ca dupa decofrare, prezenta rumegusului in acea portiune era aproape insesizabila fiind foarte presat si imbracat in beton din cauza vibrarii. Doar insistenta mea de a scobi cu o cheie intr-un loc unde parea ca ar fi o mica bucata de lemn uitata in stalp m-a facut sa descopar ceea ce vedeti.

Solutii de indreptare exista, si dupa o consultare cu structuristul si cu dirigintele am aflat ca locul trebuie largit putin pentru a fi siguri ca nu mai exista rumegus, spalat foarte bine si umplut cu o marca de beton superioara celei care s-a turnat in stalp. In nici un caz sa nu faceti greseala de a umple locul cu mortar de zidarie sau tencuieli, mai ales pe baza de ipsos. Evitati de asemenea orice material care contine var!

Solutii exista… dar de ce sa cautam solutii cand prevenirea este atat de simpla?

Update

Sectionarea stalpului a avut loc in partea superioara a lui, acolo unde a avut loc imbinarea intre betonul turnat in stalp si betonul turnat ulterior in grinzi si placa. Dupa ce s-au cofrat placa si grinzile acestea au fost curatate de rumegus prin spalare sau maturare. Normal ca singurul refugiu pentru acel rumegus a fost in stalpi. Stalpii ar trebui spalati ultimii, lasandu-se cofragul desfacut pe o parte pentru a permite scurgerea completa a apei cu corpuri straine. Aceste etape sunt migaloase si consumatoare de timp, astfel ca un constructor nu foarte responsabil le sare, pe principiul “daca ati sti cum se faceau casele inainte… si rezista si acum…”. Aceeasi lipsa de responsabilitate este afisata si cand se toarna beton peste pamant in fundatii, numai ca acolo eroarea nu se poate descoperi asa usor.

Oricum, structuristul ne-a dat detalii despre materialul cu care trebuie corectate astfel de lucruri si va prezint o poza a sacului mai jos. Se foloseste oriunde o parte din armatura este vizibila. Sper sa nu aveti prea mare nevoie de el.

Asteptam de mult timp sa torn primii metri cubi de beton. Dupa ce am mai amanat cu o zi din cauza ploii, am avut noroc de soare si vreme frumosa si am dat drumul la comanda. Le recomand celor care incep constructia unei case (in special toamna) sa scurteze pe cat posibil numarul de zile dintre sapatura de fundatie si turnarea betonului. In cazul nostru am cam lungit-o, din motive mai mult sau mai putin obiective, si am avut mari probleme cu tot pamantul si frunzele cazute in groapa. Pentru a curata cat de cat fierul si a nu-l lasa in anumite portiuni ingropat efectiv in pamant, am adus o pompa pentru apa ca cele din spalatoriile de masini. Sa nu va inchiputi ca asta a rezolvat problema, pentru ca apa nu avea unde sa se scurga si am riscat prabusirea malurilor, ceea ce era un dezastru. Intr-un final am fost nevoiti sa abandonam tentativele de  curatenie si sa folosim distantieri de fundatie 10 cm in loc de 5 cm, pentru ca 5 cm era stratul de pamant de pe betonul de egalizare in anumite portiuni. In final s-a dovedit a fi o decizie foarte buna pe care daca o luam de la inceput ne-ar fi salvat de ceva stres.

La turnare n-au fost probleme. Am dat cateva sute de mii soferului de pe “elefant” pentru a da drumul la beton mai cu grija, si in felul asta nu s-au deplasat decat 2 stalpi de la pozitie. N-a fost insa o problema pentru ca la sfarsit s-au intins iar axele, cat betonul era proaspat, si pozitia fiecarui stalp a fost reverificata.

Sfatul meu: daca aveti fier beton in talpa moarta a casei, asigurati-va ca nu sapati fundatia si pe urma asteptati o saptamana sau chiar doua fasonarea si asezarea fierului pe pozitii. Ghinionul de a prinde cateva zile ploioase, care ar putea duce la umplerea santurilor cu apa si automat surparea lor, va aduce multa munca si costuri suplimentare.

Ca sa nu aiba cineva impresia ca daca contractezi o firma nu exista probleme, o sa va povestesc cel mai neplacut lucru care mi s-a intamplat mie pana acum la constructie, imediat dupa ce am turnat cota zero. Atat noi, cat si contructorul eram fericiti pentru ca facuseram inca un pas important, asa ca ne-am relaxat putin. Seful de santier a plecat acasa, ca nu mai plecase cam de mult, iar eu n-am mai trecut pe acolo vreo 2 zile, pentru ca mi s-a spus ca raman doar 3 fierari care vor fasona cateva zile fierul pentru stalpi. Toate bune… Cand am revenit la constructie, vedeam de la departare cativa stalpi chiar ridicati pe pozitie si pregatiti pentru turnare. Totul parea ca prinde contur din ce in ce mai bine, numai ca pe masura ce ma apropiam, mi se parea tot mai tare ca unul dintre stalpi nu se afla acolo unde stiam eu ca trebuie sa fie. Mi-am zis ca este o iluzie, ca doar nu pleca un stalp de la pozitia lui, nu? Cand am ajuns langa el, incercand sa-mi dau seama ce e in neregula, unul dintre muncitori vine fericit la mine si-mi spune: “L-am taiat cu flexu’ sefu’ si l-am mutat un metru’ juma’ mai incolo, ca nu va incapea usa!”. Va dati sema ce soc a fost pentru mine sa aflu ca un stalp, care fusese verificat de zeci de ori atat de structurist cat si de dirigintele de santier, a fost retezat de la baza betonului, date 8 gauri cu bormasina si infipt “un metru juma’ mai incolo”! Ma uitam si nu credeam! Bineinteles ca a iesit un scandal destul de mare, ca a doua zi de dimineata erau toti sefii acolo si ca in urma unui brainstorming cu structuristul si cu dirigintele de santier problema s-a rezolvat. Frumos, nu?

Ca sa fiu sincer, am aflat ca avusesem si eu o vina in chestia asta. Adica exista o neconcordanta intre planul de arhitectura si cel de structura, o neconcordanta de care stia toata lumea numai acel muncitor nu. Toti stiau ca la aceasta faza se lucreaza numai dupa planul de structura, numai acel muncitor nu. Vina mea este ca nu am luat acel plan de arhitectura vechi de acolo. L-am lasat intr-o punga sa zaca in baraca. Numai ca el a fost gasit si cineva s-a gandit sa-mi redecoreze casa…

Sfatul meu: nu lasati la santier planuri vechi, care au suferit modificari, doar din considerentul ca toata lumea stie de ele. Dupa cum vedeti, niciodata nu stie toata lumea de ele…

In completarea postului cu “Saparea fundatiei” as vrea sa va impartasesc o problema aparuta in cazul meu vis-a-vis de alegerea cotei zero. Am cerut arhitectului ca livingul si curtea sa fie la acelasi nivel. Asta pe de o parte pentru ca mi se parea incomod sa cobor 2-3 trepte atunci cand ies din living direct in curte, iar pe de alta parte pentru ca avand doar vreo 6 m din iesirea living-ului pana in gard, n-am mai vrut sa pierd deloc din spatiu cu eventuale trepte. Observati in poza postata diferenta de nivel dintre living si restul casei.

Dirigintele de santier ne-a spus inca din prima zi, cand a vazut ca strada pe care cosntruim este in cosntructie, ca va trebui sa alegem cota zero destul de sus deoarece strada se va inalta foarte mult. L-am ascultat si cred ca am urcat cu cel putin 1 m mai sus decat strada, distanta care sper ca va fi de ajuns, insa n-am tinut cont de faptul ca living-ul meu este cu 51 cm mai jos decat cota zero si ca este si in partea din spate a curtii, de unde va trebui sa plec cu panta spre fata, pentru scurgerea apei. Sper sa nu fie probleme, insa acum ma gandesc ca 10-15 cm in plus la cota zero m-ar fi scapat de aceste ganduri…

Sfatul meu: alegeti cota zero cat mai sus (fara totusi sa exagerati ) pentru ca pamant de umplutura pentru curte veti gasi cu siguranta, insa casa nu puteti s-o mai ridicati.

Ca terenul trebuie sa fie cat de cat curat si nivelat in momentul cand se porneste sapatura fundatiei ma gandeam si eu. Ceea ce nu ne-am putut imagina nici eu nici prietenul meu a fost altceva…

Am facut greseala de a lasa terenul fara imprejmuire dupa ce-l mai curatasem odata la achizitie. Pe masura ce in jurul terenului nostru se inaltau vile, noi ne bucuram de faptul ca se ridica zona si ignoram gunoiul ce incepea incet incet sa apara pe terenul nostru. Initial am zis ca la final o sa-i dam foc si gata… pe urma am zis ca ce rost are sa ne certam cu vecinii pentru 1 camion de gunoi… si tot asa. Ajungand la momentul demararii constructiei, firma a adus o raba si utilaj de incarcat si s-a pus pe treaba. Ni s-a spus ca ne va costa 200 RON fiecare masina carata la groapa, pret cu care am fost de acord, gandindu-ne ca vom avea de carat 3 – 4 masini. Shocul a fost maxim cand fiind prezenti inca de la inceput acolo am numarat nu mai putin de… 16 camioane care au plecat incarcate de gunoi de pe terenul nostru! Concluzia: ignoranta se plateste!

 Sfatul meu: ingraditi terenul daca in jurul vostru se demareaza constructii. E singura metoda de a nu intra in conflict cu nimeni si a va pastra si niste bani in buzunar.